“Intelectualii” lui Ghimpu şi Hîrtia Igienică

Articol preluat din Moldova Suverana

Vinerea trecută, pe 29 Martie, am văzut cum căruţa cu proşti ai lui Mihai Ghimpu „s-a descărcat” în Parlamentul R. Moldova. „Frăţioare”, îi spuneam lui Ion Berlinski, „are, nene, şi Băsescu o grupare numită „intelectualii lui Băsescu”, numai că ăştia se numesc Pleşu, Patapievici, Liiceanu sau Cărtărescu, dar uite ce speriaţi are Ghimpu: Ion Hadîrcă, Corina Fusu Cur de Fier cu Picioare de Oţel, Valeriu Saharneanu, felcerul Şalaru şi… nevastă-sa, a lui Ghimpu, că Şalaru, am înţeles, nu alege! Fă o comparaţie”, i-am zis! Nu vă mai spun cum mi-a replicat Berlinski, cel dat afară din Comsomol de Hadîrcă pentru că era prea român…!

Dar să revin şi să vă spun că, Vinerea trecută, pe 29 Martie, n-am mai ştiut dacă Parlamentul RM este, în parte, o adunătură de mafioţi şi de frustraţi, ca să mă opresc doar aici!

Pe lîngă alte „negocieri”, în şedinţa Parlamentului de Vinerea trecută s-au luat în dezbatere şi chestiunile ce ţin de Legea 221 din 2010 cu privire la deetatizarea presei. Cu acest prilej, au fost interpelaţi vice-ministrul Economiei şi ministrul Justiţiei. Îmi cer scuze mie-mi gînd că nu mi-am imaginat că cei doi demnitari pot fi, intelectual, logic şi etic, cu 50 de mii de ani lumină peste nivelul pretinşilor intelectuali Corina Fusu Cur de Fier cu Picioare de Oţel şi Valeriu Saharneanu!

Corina Fusu Cur de Fier cu Picioare de Oţel ştiţi cine-i – este muierea aia care plînge după amintirea unui orgasm de vreo jumătate de secol, crezînd că poate pune botul la unul atunci cînd ia în gură „Moldova Suverană” şi nu spune nimănui că asta şi ronţăie!

Valeriu Saharneanu este alt capitol

Dacă, prin absurd, istoria le va scuipa identităţile, apăi măcar o singură generaţie de moldoveni va constata că, în aceste timpuri, a trăit o „generaţie de patrioţi basarabeni” lipsită de identitate. Îmi cer scuze, dar despre aceste nulităţi, în context european, civilizat vorbind, nu le pot evalua nuditatea decît cu prieteni de la Paris, Londra, SUA etc.!

Babalîcii respectivnici şi-au construit, de-a lungul timpului, o mafie de susţinători de speriat! Ferească Dumnezeu să spui că Saharneanu este o nulitate, că Nicolae Dabija este un prozator submediocru, că publicistul Constantin Tănase este şi el tot „un om al tuturor timpurilor”, că Mihai Cimpoi, fostul meu „amic intim”, este omul „meselor din capul meselor”, că imediat te înjură, loveşte sau scuipă cineva dintre „roboţeii” lor! Ştiţi, de ani buni, am constatat că astfel de oameni nu au nici măcar dreptul să scuipe pe cineva deoarece ei, în „construcţia lor morală”, sunt nişte flegme!

În capitolul ăsta intră Saharneanu, un preş publicistic pentru care nu există încă expectoraţii!

Dacă mie mi-a pupat mîna,

atunci lui Ghimpu ce-i pupă Saharneanu? El ştie, am mai scris-o, că primisem misiune de la serviciile secrete române să aflu cum risipise el vreun milion de dolari daţi de români. Ulterior, „am trecut pe linie moartă”. La finele lui 2007, la barul Uniunii Scriitorilor din Moldova (US), m-am întîlnit cu Saharneanu, după 17 Noiembrie al aceluiaşi an, mai exact după ce am publicat, în „Moldova Suverană”,  scrisoarea deschise intitulată “Spionaj şi contraspionaj românesc în Republica Moldova”, adresată preşedintelui Traian Băsescu şi premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu.

La barul Uniunii Scriitorilor din Moldova, sub supraveghere multiplă fiind, m-am dus spre a răspunde unei provocări. Ştiam că „cineva vrea să mi-o tragă”, numai că eu, de felu-mi, sunt curios!

„Nevinovatul” Saharneanu, aflat la masa la care fusesem invitat, „cu candoare”, m-a întrebat dacă mă mir că îl văd acolo, iar eu, „ne-candid”, i-am spus că mă aşteptam! În fine, „rezervist fiind”, i-am spus că aflasem că ţepuise serviciile secrete române de mai mult de un milion de dolari. La plecare, în faţa US, Saharneanu, beat, în condiţiile în care şi-a imaginat, probabil, că mă va îmbăta el, mi-a pupat mîna în semn de recunoştinţă că sunt de partea lui, în sensul că sunt de acord cu el cum le-a tras-o securiştilor români.

Oricît de ramolit este, el ştie prea bine că acest moment a fost imortalizat foto. Cum să mă iubească?

Mamă, mamă, noroc că am martori pe care i-am avertizat de dinainte, dar să vedeţi cum, de la o vreme, nevasta lui a renunţat să mai poarte blănuri din alea babane! De ce oare?

„Profesional vorbind”, niciodată nu m-au interesat politicienii sau scriitorii moldoveni, iar unii mor de ciudă din cauza asta pentru că nu pot băga în puşcărie pentru aşa ceva. Legalitatea şi onestitatea mea pot fi chiar cauză incipientă de icter sau infarct pentru unii ca Saharneanu, Dabija sau Tănase, iar această realitate a avut cine să le-o confirme! Credeţi-mă!

Nonvaloarea Din Capul Moldovenilor

Noi, moldovenii, am fost şi vom rămîne nerecunoscători faţă de cetăţenii de valoare ai acestei ţări. Cînd zic valoare, îi am în vedere pe oamenii care au fost şi sînt făuritori şi nu distrugători. În acelaşi timp, aceste personalităţi sînt de obicei nişte omeni foarte cumsecade, oneşti, sinceri, curajoşi, dar mai ales modești. Am cunoscut personal mulţi oameni ce ar merita să fie în atenţia guvernului, atunci cînd se decernează Premiul De Stat. Dacă la decernarea acestui premiu ar fi luate în calcul doar principiile de calitate a omenescului şi a făuririi, atunci cred că din cei zece ar rămîne trei – Luca şi Matei.

Îmi trec prin minte acum cîteva nume ce au făcut foarte mult pentru Moldovioara noastră, dar din păcate memoria moldovenilor este scurtă. Rar ne amintim de ei, sau poate nici nu ne amintim deloc. Iar cînd ne amintim ocazional, încercăm să-i căutăm omului purici – „că a fost prea înalt sau prea scund.”

Nimeni nu-şi mai aminteşte cum arăta Chişinăul după 1944, puţini îşi amintesc de Chişinăul de după 1990. Dar cine l-a construit din ruinele de după război? Cine i-a dat aspect după independenţă?

Aici aş prefera să mă opresc un pic. Ştiu nu doar din auzite, dar şi în calitate de participant al unor evenimente de atunci, pe cînd primarul Chişinăului era Nicolae Costin (poftim, încă un nume aproape uitat…), care a acceptat imediat ideia refacerii Capitalei prin edificarea unor construcţii moderne, atractive arhitectural, dotate cu utilaj modern, cu parcări, cu încălzire autonomă, etc. Ideea a venit de la Boris Moraru, care era pe atunci director general al Combinatului Teatral (pe care tot el l-a construit din temelie) şi Secretar pe economie al UNITEM-ului. Companion şi l-a ales pe cunoscutul interpret de estradă, Ştefan Petrache, lucru pe care îl regretă azi. Au creat o firmă împreună şi în cîţiva ani au dat în exploatare primul bloc modern, care pe atunci era o adevărată revoluţie în domeniu. Apoi au pornit şi finisat un altul la fel de prestigios, apoi al treilea, al patrulea… dar deja la al cincelea, Ştefan nu mai era persoana de la început. Băutura, bat-o vina, a făcut ca Ştefan să nu mai ţină minte unde punea cheile, banii, ştampila… Nu se mai putea pune sarcini importante pe el şi cam peste vreo 4-5 ani de discuţii pe tema abuzului alcoolic au luat o decizie comună ca să se despartă civilizat. Au convenit la partea de venit pe care Moraru trebuia să i-o plătească lui Petrache, după realizarea apartamentelor şi darea blocului în exploatare. S-au înţeles şi Moraru a continuat de unul singur să-şi onoreze obligaţiunile faţă de persoanele ce au investit în propriile apartamente din blocul de pe str. Cuza Vodă 18, mai departe. Tmpurile, însă erau foarte complicate. Anii 2008-2009 cînd a ajuns criza cea mare şi la noi, cînd se închideau construcţiile una după alta, cînd „Investprivatbanc” dă faliment, Boris Moraru dă în exploatare un bloc de locuit de mai mare frumuseţea. Cuminte, modest, fără tăieturi de panglici, oamenii locuiesc acolo iată mai bine de trei ani. Dar nu putea să fie totul atît de bine şi frumos. În afară de alte încercări cu un american ce este acum căutat de Interpol, apare şi o problemă financiară legată de Ştefan Petrache. De fapt două probleme. Una a fost legată de nemulţumirea soţiei lui Ştefan, Raisa, faţă de faptul că soţul ei a plecat din firmă şi ea ar fi vrut ca el să revină. A dat în judecată şi judecată a hotărît că Raisa multe vrea şi i s-a refuzat cererea. A doua însă este o poveste mai largă. La un moment dat a apărut o persoană (nu-i dăm numele, deoarece numele persoanei nu are nici o importanţă, putea fi oricine în locul lui), care pretinde că ar fi investit o sumă de bani şi logic trebuie să i se dea şi apartamentul. Suma nu e mică deloc, 73,000 euro, bani pe care i-ar fi încasat Ştefan Petrache. Ştefan nu neagă că a luat banii de la persoană, doar că iată banii nu au ajuns în cotabilitatea firmei! Dacă îl întrebi unde-s banii, aici Ştefan se cam bîlbîie. Ba că el i-ar fi transmis cuiva, ba că aceşti bani îi aparţin cumnatei lui care prin dreptul lui Petrache ar fi avut acolo un apartament… vorbe, vorbe, vorbe.

Prikoale

Fraţilor nu e de glumit. Deja e timpul să ne oprim din „prikoluri” şi să ne ogoim. Ne-am „prikolit” vreo cîţiva ani, ajunge. Am dat foc la preşedinţie şi parlament, am descoperit că Paşa Turcu ne poate reprezenta la Eurovision, că Moldova este o „istorie de succes,” că vizitele lui Joe Biden şi a Angelei Merkel înseamnă ceva pentru bunăstarea noastră, că Onoje ne poate fi preşedinte (cu toate că nu se ştie, poate era mai bun Onoje decît Timofti), că pe Timofti „ni l-a trimis Dumnezeu,” că Chirtoacă poate fi manager la primărie, că Ghimpu are aptitudini de lider, că Dodon va fi în opoziţie cu AIE, că închiderea şcolilor înseamnă „optimizare,” că noi avem principii şi valori dar fără legea gomicilor nu vom intra în Europa, că există atacuri raider ale păpuşarului, că premierul divorţează iar Angela se mărită, şi tot aşa o ţinem într-o veselie – din prikol în prikol. Da-n timpul ăsta poporul moare de foame şi ţara se destramă…

Ultimul prikol al Chişinăului este „marşul Unirii,” la care se anunţă participarea a 10,000 oameni. Vă asigur că nimeni din cei sănătoşi la cap nu consideră „Unirea” ca ceva serios. Întrebaţi populaţia ce crede, cîţi ţărani se culcă seara şi visează actul unirii? Chiar crede cineva că oamenii noştri sînt preocupaţi de ce naţionalitate au odată ce ei ştiu că sînt moldoveni, că pe români nu prea îi stimeză nimeni nici „la Italia, nici la Moscova”? Deci nu prea ai cu ce te mîndri… Eu unul sînt foarte calm, odată ce ştiu că, dacă unirea a ajuns pe mîinile lui Ghimpu, Pavlicenco, şi ceilalţi 1812 militanţi, foşti nomenclaturişti sovietici şi actuali profitori ai banilor „românilor de pretudindeni,” să ştiţi că Unirea se mai amînă pe vreo 100-200 de ani.

Mi-a plăcut un articol semnat de Iurie Roşca, publicat zilele astea, articol ce denotă o responsabilitate şi o profunzime  a gîndirii politice a dlui Roşca. M-am gîndit că de fapt acest articol, sau un mesaj similar, trebuiau să-l scrie consilierii căpoşi ai preşedintelui RM Timofti. În mod normal, acest apel către pace la care face Iurie Roşca trebuia demult să-l facă aşa-numitul preşedinte al RM.

Dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu dă!

Oameni buni, staţi acasă pe 16 septembrie, nu umblaţi cu paiele-n cap. Aceşti 1812 profitori ai românismului primitiv ar trebui să facă un raport financiar mai întîi, să vedem unde şi pe ce s-au cheltuit banii publici ai României. Procuratura moldovenească ar trebui să intenteze procese împotriva tentativelor de lichidare a statului Moldovenesc. Noi ar trebui să ne gîndim la atîtea lucruri importante, cum ar fi democraţia în ţara noastră, lupta cu corupţia la nivel înalt, lupta cu sărăcia şi foamea, cît va costa gazul la iarnă, da noi ne batem capul de unire sau nu unire. Unirea este o manevră a AIE pentru a ne sustrage atenţia de la adevăratele noastre probleme. Da’ noi nu trebuie să ne lăsăm provocaţi şi dimpotrivă să vorbim zilnic despre situaţia socială în care ne-au adus  liberalii. Lor anume asta nu le place. Se enervează cînd îi întebi pe ce bani zboară la nunţi, de unde bani pentru mercedess-urile de serviciu, de unde bani – pentru premii de stat membrilor partidului PLDM, pentru vizitele străinilor duşi la Cricova – şi de ce se închid şcoli şi grădiniţe, de ce se taie compensaţiile invalizilor, de ce se reduc salariile şi pensiile?  Asta trebuie să-i întrebăm şi asta ar trebui să ne preocupe, da’ nu marşurile prosteşti ai celor ce au leafă din aceste marşuri.

Şi mai e ceva. În România, cei 7,403,836 de oameni care au votat pentru demiterea lui Băsescu la referedumul 2012 nu ştiu de ce nu sînt catalogaţi antiromâni. Iurie Roşca este catalogat aici la noi în tîrg, în fel şi chip – antiromân, trădător – pentru că nu a vrut să fie de acord cu Băsescu, pentru că îl critică pe Băsescu, pentru că ştie că aceste marşuri sînt susţinute de Băsescu personal, pentru că Băsescu nu vrea să recunoască Statul Republica Moldova, pentru că ştie că odată cu plecarea lui Băsescu de la putere vor dispărea şi aceste marşuri din Chişinău, iar de pe arena politică a Moldovei, odată cu el se vor evapora Chirtoacă, Ghimpu, Filat, Pavlicenco, ş.a.

Am Câteva Întrebări

În perioada dintre vizita dnei Angela Merkel în Republica Moldova și sărbătoarea “Limba Noastră” au avut loc cîteva evenimente mai mult sau mai puțin importante, dar care lasă în urmă niște semne de întrebare. Să le luăm în ordinea cronologică:

Flash-mob
Cîțiva reprezentanti ai mișcării  ”Acțiunea 2012″ au organizat un protest în fața Ambasadei Rusiei, prin care au condamnat semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Frumos. Dar pactul dat are doi semnatari. Unul este rus, iar altul este neamț.
Întrebare:

1. Unde-i protestul din fața Ambasadei Germaniei?
2. De ce nimeni din presa proguvernamentală nu a pus această întrebare?

Recesiune
Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei, Dorin Draguțan, a declarat public că Moldova ar putea intra anul acesta în recesiune.
Întrebare:

1. Îi convine lui Vlad Filat această declarație, pentru a le refuza alocările financiare și pentru a le astupa gurile celor care au de primit niște bani de la bugetul RM?
2. De ce “recensiune,” dle Lazăr?

Premiul Național 2012
La 26 august 2012, premierul Vlad Filat a înmînat 10 premii a cîte 100,000 lei persoanelor selectate de o comisie-juriu, prezidată tot de către primul ministru.

…Nouă Meșteri mari,
Calfe și zidari,
și Manole zece,
care și-i întrece…

Zece câştigători ai Premiului Naţional 2012: Constantin SPÎNU, Doctor habilitat în medicină; Anatol CIOBANU, Doctor habilitat în filologie; Valeriu PASAT, Doctor habilitat în istorie; Andrei STRÎMBEANU, poet; Constantin TĂNASE, publicist; Iurie PLATON, pictor, ceramist şi sculptor; Vladimir CURBET, director general şi coregraf-şef al Ansamblului Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc”; Alexandru GRECU, director artistic al Teatrului Satiricus „I. L. Caragiale”; Vasile BABUC, Doctor habilitat în agricultură, Nicolae JURAVSCHI, Preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic.
Întrebare:

1. În afară de Grecu și Juravschi cine mai e membru PLDM?
2. În afară de Strîmbeanu și Tănase cine mai e pentru dispariția Statului Republica Moldova?
3. În afară de Pasat și Ciobanu cine mai crede că jurizarea n-a fost obiectivă și corectă?

Ziua independenței
De 21 de ani Moldovenii își serbează pe data de 27 august ziua independenței lor. Moldova este un stat cu toate actele în regulă, membru ONU, CoE și face parte din alte cîteva zeci de convenții internaționale.
Întrebare:

1. De ce în acest an îndependența RM a fost redată de către presa moldovenească, în special de Compania TRM, publică, plătită din banii moldovenilor, ca o zi a unirii cu România?
2. De ce nici premierul RM, nici președintele RM nu au reacționat cumva la aceste apucături antistatale ale TRM?

Nunta Elenei Băsescu

Fiica cea mică a președintelui României, Elena Băsescu, se mărită. Marele eveniment va avea loc sâmbătă, 1 septembrie, la Palatul Snagov din România. Potrivit unor informații neoficiale, la evenimentul din acest weekend sunt invitați și oficiali moldoveni. Printre ei se numără primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă și premierul Vlad Filat.
Întrebare:

1. Pentru această apariție publică a proaspătului cuplu a divorțat Vlad de Sanda?
2. Pentru acest eveniment a fost aprobată legea antidiscriminare?
3. De ce portalul Unimedia a șters această știre?

PCRM-ul Revine

Toți analiștii politici ”liberali, obiectivi, echidistanți și independenți” au comentat revenirea Comuniștlor în sala Palatului Republicii, din data de 14 iunie ca pe ceva foarte important pentru politica neaoșă, dar nu au scăpat momentul să bată în Voronin, precum că acesta ar fi fost influențat de plecarea grupului Mișin, pe de o parte, dar și de impunerea altor deputați lipsiți de surse salariale de deputat, pe de altă parte. De fapt ei au criticat într-un fel revenirea comuniștilor în Parlament, realitatea fiind alta – cea de revenire doar într-o sală în care se întrunesc deputați din AIE, Godea și cei șase dezertori din PCRM. Dacă Dodonii mai pot fi numiți trădători, pe Mișin trebuie să-l calificăm dezertor din lupta cu criminalii din AIE.

Oricît ar dori cineva lipsa opoziției dintr-o societate pretins democrată, nu i se vor împlini visele. Opoziția este ceva indispensabil pentru democrație, deaceea Putin și-a inventat-o la el acasă, iar UE, SUA, RUSIA, OSCE, și CoE îl implorau pe Vladimir Voronin să revină în Parlament și să continuie lupta acolo.

Acum de ce s-ar fi întristat Ghimpu de plecarea lui Mișin? Nu pentru că nu ar mai fi putut să facă alianță cu PCRM, cum scrie cineva, ci pentru că și PL-ul ar putea ajunge în opoziție. Un calcul simplu ne arată că 36 deputați comuniști cu 12 PL-iști fac 48 vs 53 cîți ar putea fi fără PL și PCRM.

Aici satisfăcut de trădarea lui Mișin rămîne a fi doar PD-ul, deoarece Ghimpu nu va mai îndrăzni să ceară nici funcția de Procuror General, dar nici alte funcții. Alt moment important pentru ”osobo umnîie analiști liberali” este că Vadim Mișin nu a fost niciodată considerat fondatorul PCRM deoarece el a devenit membru PCRM abia în 2001, cînd i s-a propus funcția de Vice Președinte al Parlamentului, ideolog notoriu nu a fost niciodată. La fel cum nu a fost nici cel mai important finanțator al PCRM, poate doar unul din cei mai frumoși și iubiți bărbați din Moldova, asta da (!), celelalte însă, hm…

Ce va cere Mișin de la AIE? În afară de protecția afacerilor sale și ale feciorului nu poate pretinde la nimic. Doar că asta va dura pînă la următoarele alegeri și pînă la viitoarea guvernare. Ce va face Mișin atunci? Cu cine se va împrieteni ca să treacă puntea? Nu credem că se vor mai găsi proști să creadă în viitorul politic a lui Vadim Nicolaievici.

Totuși revenirea Comuniștilor în sala Palatului Republicii este benefică în primul rînd PCRM-ului apoi și celorlalte componente ale politicului moldovenesc:

• În lipsă de tribună media (NIT-ul închis de către AIE), comuniștii ar putea insista pe apariții publice la TRM, eventual ar putea cere ”ora opoziției.”
• Comuniștii vor sparge toate planurile corupționiste ale lui Mișin și Dodon, pur și simplu vor vota altfel, doar ca să le încurce ițele economice.
• Comuniștii își vor putea ajuta electoratul prin influența clară politică sau economică și vor stopa eventualele migrații politice.
• Comuniștii nu vor scăpa nici o ocazie de conflict intern al AIE, vor folosi orice prilej de vot sau invers de boicot, de a vota o eventuală demisie a guvernului și o reformatare a unei noi coaliții de guvernămînt.
• Nemulțumirea lui Plahotniuc de Filat și invers, ar putea duce la crearea unei cooaliții de guvernare între PD și PCRM, în caz dacă se trece peste unele supărari și în caz dacă Filat nu va face o altă propunere pînă în septembrie.

În România, PSD-ul a făcut alianță cu Liberalii, la noi de ce nu ar fi posibile diverse scenarii asemănătoare?